deretica
Aspect
Variante
Etimologie
Din latină *dēradĭcāre („a dezrădăcina”) sau alternativ din latină *directĭcāre, de la rectus.
Pronunție
- AFI: /de.re.ti'ka/
Verb
Conjugarea verbului deretica | |
Infinitiv | a deretica |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
deretic |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să deretice |
Participiu | dereticat |
Conjugare | I |
- (v.intranz.) a face ordine și curățenie prin casă.
- A dereticat prin casă de sărbători.
- (v.tranz.) a pune ceva în ordine.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a face ordine și curățenie în casă