deretica

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din latină *dēradĭcāre („a dezrădăcina”) sau alternativ din latină *directĭcāre, de la rectus.

Pronunție

  • AFI: /de.re.ti'ka/


Verb


Conjugarea verbului
deretica
Infinitiv a deretica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
deretic
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să deretice
Participiu dereticat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a face ordine și curățenie prin casă.
    A dereticat prin casă de sărbători.
  2. (v.tranz.) a pune ceva în ordine.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe