dezrădăcina

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din dez- + rădăcină.

Pronunție

  • AFI: /dez.rə.də.ʧi'na/


Verb


Conjugarea verbului
dezrădăcina
Infinitiv a dezrădăcina
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
dezrădăcinez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să dezrădăcineze
Participiu dezrădăcinat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a scoate o plantă din pământ cu rădăcină cu tot.
  2. (v.tranz.) (fig.) a facedispară cu desăvârșire o idee, o deprindere (rea); a stârpi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe