Sari la conținut

deroba

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză dérober.

Pronunție

  • AFI: /de.ro'ba/


Verb


Conjugarea verbului
(se) deroba
Infinitiv a (se) deroba
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) derobez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) derobeze
Participiu derobat
Conjugare I
  1. (v.refl.) (despre cai) a părăsi brusc direcția impusă de călăreț în momentul când nu poate trece de un obstacol; a se întoarce în loc.
  2. (v.refl.) (fig.) a se sustrage, a se eschiva de la ceva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe