descântător

română

Etimologie

Din a descânta + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /des.kɨn.tə'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului descântător
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	descântător	descântători
Articulat	descântătorul	descântătorii
Genitiv-Dativ	descântătorului	descântătorilor
Vocativ	descântătorule	descântătorilor

1. persoană care descântă, care face vrăji.

Cuvinte derivate

• descântătoare

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului descântător
	Singular	Plural
Masculin	descântător	descântători
Feminin	descântătoare	descântătoare
Neutru	descântător	descântătoare

1. care descântă, care face vrăji.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online