descântător

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a descânta + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /des.kɨn.tə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
descântător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ descântător descântători
Articulat descântătorul descântătorii
Genitiv-Dativ descântătorului descântătorilor
Vocativ descântătorule descântătorilor
  1. persoană care descântă, care face vrăji.

Cuvinte derivate


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
descântător
Singular Plural
Masculin descântător descântători
Feminin descântătoare descântătoare
Neutru descântător descântătoare
  1. care descântă, care face vrăji.


Traduceri

Referințe