descleiere
Etimologie
Din a descleia.
Pronunție
- AFI: /des.kleˈje.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului descleiere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | descleiere | descleieri |
| Articulat | descleierea | descleierile |
| Genitiv-Dativ | descleierii | descleierilor |
| Vocativ | descleiere | descleierilor |
- acțiunea de a (se) descleia și rezultatul ei.
- operație de finisare a țesăturilor prin eliminarea apretului de încleiere aplicat pe firele de urzeală înainte de începerea țeserii.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online