Sari la conținut

descleia

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din des- + clei.

Pronunție

  • AFI: /des.kleˈja/


Verb


Conjugarea verbului
descleia
Infinitiv a descleia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
descleiez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să descleieze
Participiu descleiat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a dezlipi ceea ce este lipit (cu clei).
    S-au descleiat scaunele.
  2. (v.tranz.) a spăla și a curăța de substanțe cleioase firele de mătase naturală sau țesăturile de bumbac.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe