Sari la conținut

descrunta

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din des- + a (în)crunta.

Pronunție

  • AFI: /des.krun'ta/


Verb


Conjugarea verbului
(se) descrunta
Infinitiv a (se) descrunta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) descrunt
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) descrunte
Participiu descruntat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) (rar) a (-și) descreți fruntea; a (-și) îmblânzi privirea, expresia aspră, încruntată a feței.


Traduceri

Referințe