desființa

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din des + a (în)ființa.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
desființa
Infinitiv a desființa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
desființez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să desființeze
Participiu desființat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a face ca ceva să nu mai existe; a suprima; a distruge, a nimici.
  2. (v.tranz.) a abroga, a anula un contract, o convenție etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe