abroga

română

Etimologie

Din latină abrogare. Confer franceză abroger.

Pronunție

• AFI: /a.broˈɡa/

Verb

Conjugarea verbului abroga
Infinitiv	a abroga
Indicativ prezent pers. 1 sg.	abrog
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să abroge
Participiu	abrogat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a anula o lege, o dispoziție oficială.

Sinonime

• anula, desființa, infirma, invalida, suprima, (pop.) strica, (înv.) surpa

Antonime

• valida

Cuvinte derivate

• abrogare
• abrogat
• abrogație

Traduceri

a anula

afrikaans: kanselleer (Afrikaans), annulleer (Afrikaans), afsê (Afrikaans) albaneză: abrogoj (shqip) daneză: aflyse (dansk), sende afbud (dansk) engleză: abrogate (English), abolish (English), annul (English) esperanto: nuligi (Esperanto), abrogi (Esperanto) faroeză: gera til einkis (føroyskt), taka aftur (føroyskt) finlandeză: kumota (suomi) franceză: abroger (français) friziană: annulearje (Frysk), ôfsizze (Frysk), skrasse (Frysk) germană: annullieren (Deutsch), kassieren (Deutsch), abschaffen (Deutsch), abrogieren (Deutsch) italiană: annullare (italiano)

maghiară: megsemmisít (magyar) norvegiană: oppheve (norsk), heve (norsk), annullere (norsk) neerlandeză: afschaffen (Nederlands) papamiento: anulá (Papiamentu), kanselá (Papiamentu) portugheză: anular (português), revogar (português) rusă: аннулировать (annulírovat') (русский), отменять (otmenját') (русский), расторгать (rastorgát’) (русский) spaniolă: abrogar (español), derogar (español) suedeză: upphäva (svenska), ogiltigförklara (svenska), annullera (svenska) turcă: feshetmek (Türkçe), iptal etmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online