desfrânare

română

Etimologie

Din a (se) desfrâna.

Pronunție

• AFI: /des.frɨ'na.re/

Substantiv

Declinarea substantivului desfrânare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	desfrânare	desfrânări
Articulat	desfrânarea	desfrânările
Genitiv-Dativ	desfrânării	desfrânărilor
Vocativ	desfrânare	desfrânărilor

1. faptul de a se desfrâna, de a fi desfrânat; destrăbălare, stricăciune, depravare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online