desfrâna

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din des- + a (în)frâna.

Pronunție

  • AFI: /des.frɨ'na/


Verb


Conjugarea verbului
(se) desfrâna
Infinitiv a (se) desfrâna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) desfrânez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) desfrâneze
Participiu desfrânat
Conjugare I
  1. (v.refl.) (rar) a se deda destrăbălării, a duce o viață necumpătată, de plăceri ușoare.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe