despicătură

română

Etimologie

Din a despica + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /des.pi.kə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului despicătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	despicătură	despicături
Articulat	despicătura	despicăturile
Genitiv-Dativ	despicăturii	despicăturilor
Vocativ	despicătură	despicăturilor

1. tăietură, crăpătură făcută în lungime.
2. bucată despicată, mai ales dintr-un lemn.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online