dezamăgire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din verbul a (se) dezamăgi.

Pronunție

  • AFI: /de.za.mə'ʤi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
dezamăgire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dezamăgire dezamăgiri
Articulat dezamăgirea dezamăgirile
Genitiv-Dativ dezamăgirii dezamăgirilor
Vocativ ' '
  1. faptul de a dezamăgi sau de a fi dezamăgit.
    A încercat o cruntă dezamăgire.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe