deziluziona

română

Etimologie

Din franceză désillusionner.

Pronunție

• AFI: /de.zi.lu.zi.o'na/

Verb

Conjugarea verbului deziluziona
Infinitiv	a deziluziona
Indicativ prezent pers. 1 sg.	deziluzionez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să deziluzioneze
Participiu	deziluzionat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a pricinui cuiva o deziluzie, a face (pe cineva) să-și piardă speranțele, încrederea, iluziile; a decepționa, a dezamăgi.

Sinonime

• dezamăgi

Cuvinte derivate

• deziluzie
• deziluzionare
• deziluzionat

Cuvinte apropiate

• iluziona

Traduceri

a decepționa

engleză: disillusion (English) franceză: désillusionner (français) maghiară: kiábrándul (magyar)

suedeză: desillusionera (svenska) turcă: gözünü açmak (Türkçe)

Referințe

• DEX online