deziluziona

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză désillusionner.

Pronunție

  • AFI: /de.zi.lu.zi.o'na/


Verb


Conjugarea verbului
deziluziona
Infinitiv a deziluziona
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
deziluzionez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să deziluzioneze
Participiu deziluzionat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a pricinui cuiva o deziluzie, a face (pe cineva) să-și piardă speranțele, încrederea, iluziile; a decepționa, a dezamăgi.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe