dezechilibru

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză déséquilibre.

Pronunție

  • AFI: /de.ze.ki'li.bru/


Substantiv


Declinarea substantivului
dezechilibru
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dezechilibru dezechilibre
Articulat dezechilibrul dezechilibrele
Genitiv-Dativ dezechilibrului dezechilibrelor
Vocativ dezechilibrule dezechilibrelor
  1. lipsă de echilibru.
  2. (fig.) tulburare mintală; lipsă de judecată clară.


Traduceri

Referințe