dezmânia

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din dez- + a (se) mânia.

Pronunție

  • AFI: /dez.mɨ.ni'a/


Verb


Conjugarea verbului
(se) dezmânia
Infinitiv a (se) dezmânia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) dezmâniez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) dezmânieze
Participiu dezmâniat
Conjugare I
  1. (v.refl. tranz.) a-și potoli sau a face să-și potolească mânia; a (se) îmblânzi, a (se) îmbuna.


Traduceri

Referințe