îmbuna

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din în- + bun.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.bu'na/


Verb


Conjugarea verbului
îmbuna
Infinitiv a îmbuna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
îmbunez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să îmbuneze
Participiu îmbunat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a face pe cineva să devină (mai) bun.
  2. (v.tranz. și refl.) a (se) îmblânzi.
  3. (v.tranz. și refl.) a face pe cineva să-și uite un necaz sau a-și uita un necaz; a (se) împăca, a (se) liniști.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe