dispărea

română

Etimologie

Din latină disparere (după părea). Confer franceză disparaître, italiană disparire.

Pronunție

• AFI: /dis.pə're̯a/

Verb

Conjugarea verbului dispărea
Infinitiv	a dispărea
Indicativ prezent pers. 1 sg.	dispar
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să dispară
Participiu	dispărut
Conjugare	II

1. (v.intranz.) a se face nevăzut, a ieși din câmpul vizual, a nu mai putea fi văzut (deși continuă să existe), a pieri (dinaintea ochilor).

   Răufăcătorul a dispărut fără urmă.

2. a se pierde fără urmă, a nu mai putea fi găsit.

   A dispărut în noapte.

3. a înceta să mai existe; a se stinge, a pieri.

   Zâmbetul i-a dispărut.

4. (despre ființe) a muri.

Sinonime

• 1: pieri, (fig.) o șterge, (fam. fig.) se dizolva, se eclipsa, se evapora, se volatiliza
• 2: se pierde, pieri, (reg.) se prăpădi, (fig.) se mistui, se scufunda
• 4: muri, înceta, se stinge

Antonime

• apărea, (se) ivi, supraviețui, se naște, (se) arăta, se isca

Cuvinte derivate

• dispariție
• dispărere
• dispărut
• redispărea

Traduceri

a se face nevăzut

cehă: zmizet (čeština) chineză: 消失 (中文) croată: nestati (hrvatski) daneză: forsvinde (dansk) engleză: disappear (English), vanish (English) esperanto: malaperi (Esperanto) finlandeză: hävitä (suomi), kadota (suomi) franceză: disparaître (français) germană: verschwinden (Deutsch) greacă: εξαφανιστεί (Ελληνικά) italiană: scomparire (italiano)

lituaniană: pradingti (lietuvių) maghiară: eltűnik (magyar) norvegiană: forsvinne (norsk) neerlandeză: verdwijnen (Nederlands) portugheză: desaparecer (português) rusă: исчезать (iš'ezát') (русский) slovacă: zmiznúť (slovenčina) slovenă: izginiti (slovenščina) spaniolă: desaparecer (español) suedeză: försvinna (svenska) turcă: gözden kaybolmak (Türkçe)

Referințe

• DEX online