dezrădăcina
Aspect
Etimologie
Pronunție
- AFI: /dez.rə.də.ʧi'na/
Verb
Conjugarea verbului dezrădăcina | |
Infinitiv | a dezrădăcina |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
dezrădăcinez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să dezrădăcineze |
Participiu | dezrădăcinat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a scoate o plantă din pământ cu rădăcină cu tot.
- (v.tranz.) (fig.) a face să dispară cu desăvârșire o idee, o deprindere (rea); a stârpi.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online