diblar

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din diblă + sufixul -ar.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
diblar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ diblar diblari
Articulat diblarul diblarii
Genitiv-Dativ diblarului diblarilor
Vocativ diblarule diblarilor
  1. (pop.) lăutar care cântă din diblă; scripcar.


Traduceri

Anagrame

Referințe