dribla

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză dribbler.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
dribla
Infinitiv a dribla
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
driblez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să dribleze
Participiu driblat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (sport) a conduce mingea sau pucul (cu piciorul, mâna, crosa etc.) în așa fel încât să-și înșele adversarul direct și să poată trece de el.
  2. (v.tranz.) a-și înșela și a-și depăși adversarul direct printr-o conducere înșelătoare a mingii sau a pucului.
  3. (v.intranz.) (p.gener.) (fam.) a păcăli, a înșela.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe