diblu

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din germană Dübel.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
diblu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ diblu dibluri
Articulat diblul diblurile
Genitiv-Dativ diblului diblurilor
Vocativ diblule diblurilor
  1. mică bucată de lemn sau de metal introdusă într-un zid, în care se fixează un cui pentru prinderea obiectelor.


Traduceri

Anagrame

Referințe