difracție
română
Etimologie
Din franceză diffraction.
Pronunție
- AFI: /di'frak.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului difracție | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | difracție | difracții |
| Articulat | difracția | difracțiile |
| Genitiv-Dativ | difracției | difracțiilor |
| Vocativ | difracție | difracțiilor |
- mod de propagare a undelor de lumină, radio, acustice etc. în spatele unui obstacol, prin ocolirea marginilor lui și prin abaterea aparentă de la traiectoria rectilinie.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online