dințar

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din dinte + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /din'ʦar/


Substantiv


Declinarea substantivului
dințar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dințar dințare
Articulat dințarul dințarele
Dativ-Genitiv dințarului dințarelor
Vocativ dințarule dințarelor
  1. unealtă cu care se înclină dinții ferăstrăului de o parte și de alta a pânzei lui.
  2. grătar în dreptul scocului morii.


Traduceri

Referințe