dințar

română

Etimologie

Din dinte + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /din'ʦar/

Substantiv

Declinarea substantivului dințar
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dințar	dințare
Articulat	dințarul	dințarele
Genitiv-Dativ	dințarului	dințarelor
Vocativ	dințarule	dințarelor

1. unealtă cu care se înclină dinții ferăstrăului de o parte și de alta a pânzei lui.
2. grătar în dreptul scocului morii.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online