grătar

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Grătar

română

Etimologie

Probabil latină *gratarium (< *gratis = cratis).

Pronunție

  • AFI: /grə'tar/


Substantiv


Declinarea substantivului
grătar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ grătar grătare
Articulat grătarul grătarele
Genitiv-Dativ grătarului grătarelor
Vocativ grătarule grătarelor
  1. ansamblu de bare metalice paralele ori încrucișate sau placă de tablă găurită, alcătuind un dispozitiv folosit pentru înlesnirea pătrunderii aerului și înlăturare a cenușii în (sau din) instalațiile de ardere, pentru separarea de impurități a unor materii prime, pentru împiedicarea pătrunderii corpurilor străine în instalațiile hidrotehnice, pentru separarea bucăților mari de minereuri după mărime etc.
  2. obiect alcătuit din vergele metalice paralele, prinse într-un cadru (dreptunghiular), sau din aluminiu ondulat, pe care se frige carne, pește, ciuperci etc.; (p.ext.) friptură astfel preparată.
  3. obiect alcătuit din bare de lemn sau de fier paralele, servind drept ștergătoare pentru talpa încălțămintei.
  4. partea de deasupra ieslei, în formă de scară înclinată fixată de-a lungul peretelui, în care se pune fânul.
  5. (tehn.) grilă.

Locuțiuni

  • (loc.adj.) La grătar = (despre carne, pește, ciuperci etc.) fript pe grătar.


Traduceri

Referințe