discalculie

română

Etimologie

Din franceză discalculie.

Pronunție

• AFI: /dis.kal.ku'li.e/

Substantiv

Declinarea substantivului discalculie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	discalculie	'
Articulat	discalculia	'
Genitiv-Dativ	discalculiei	'
Vocativ	'	'

1. perturbare în învățarea calculului la copiii care posedă o inteligență normală.

Cuvinte apropiate

• acalculie

Traduceri

perturbare în învățarea calculului

croată: diskalkulija (hrvatski) f. engleză: dyscalculia (English) esperanto: diskalkulio (Esperanto)

franceză: discalculie (français) germană: Dyskalkulie (Deutsch) f., Rechenschwäche (Deutsch) f.

Referințe

• DEX online