poseda

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză posséder < latină possidere. Confer italiană possedere.

Pronunție

  • AFI: /po.se'da/


Verb


Conjugarea verbului
poseda
Infinitiv a poseda
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
posed
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să posede
Participiu posedat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a avea ceva în proprietatea sau în stăpânirea sa, a dispune de ceva; a stăpâni.
    A poseda un bun material.
  2. (la pasiv; despre oameni) a fi dominat de..., a fi stăpânit de...
  3. a avea anumite însușiri, caracteristici.
  4. a cunoaște bine un lucru; spec. a ști bine o limbă, o disciplină științifică etc.
    Posed bine o limbă străină.
    Acest medic posedă o experiență bogată.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe