discontent

De la Wikționar, dicționarul liber

engleză

(English)

Etimologie

Compus din prefixul dis- +‎ content.

Pronunție

  • AFI: /ˌdɪskən'tɛnt/


Substantiv

discontent, pl. discontents

  1. nemulțumire, insatisfacție; (p. ext.) neplăcere, supărare
  2. dor de un timp mai bun sau de circumstanțe mai plăcute

Sinonime

Cuvinte apropiate

Referințe