deșcă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din sârbocroată dečkobăiat”.

Pronunție

  • AFI: /'deʃ.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
deșcă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ deșcă dești
Articulat deșca deștile
Genitiv-Dativ deșcăi deștilor
Vocativ deșcă deștilor
  1. (înv. și pop.) termen familiar cu care un soldat se adresa altui soldat mai vechi în serviciu sau, (p.gener.), care denumea un ostaș în vârstă, cu experiență.


Traduceri

Anagrame

Referințe