disensiune

română

Etimologie

Din franceză dissension < latină dissensio, -onis.

Pronunție

• AFI: /di.sen.si'u.ne/

Substantiv

Declinarea substantivului disensiune
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	disensiune	disensiuni
Articulat	disensiunea	disensiunile
Genitiv-Dativ	disensiunii	disensiunilor
Vocativ	'	'

1. neînțelegere sau ceartă cauzată de nepotrivirea de interese, de păreri etc. între două sau mai multe persoane.

Sinonime

• dezacord, neînțelegere

Antonime

• acord, înțelegere

Traduceri

discordie, neînțelegere

engleză: dissension (English) estoniană: lahkarvamus (eesti), lahkheli (eesti) franceză: dissension (français) f. greacă: διαφωνία (Ελληνικά) (diafonía) f.

italiană: dissenso (italiano) m. portugheză: dissensão (português) f. spaniolă: disensión (español) f. suedeză: splittring (svenska) c., oenighet (svenska) c., meningsskiljaktighet (svenska) c.

Referințe

• DEX online