dispută

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză dispute.

Pronunție

  • AFI: /dis'pu.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
dispută
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dispută dispute
Articulat disputa disputele
Genitiv-Dativ disputei disputelor
Vocativ dispută disputelor
  1. discuție în contradictoriu între două sau mai multe persoane ori grupuri de persoane; controversă; (p.ext.) ceartă.
  2. luptă pentru întâietate, pentru tranșarea în favoarea sa a unei rivalități; (spec.) întrecere sportivă; desfășurare a unei întreceri sportive.


Traduceri

Referințe