disquiet
Aspect
(English)
Etimologie
Compus din prefixul dis- + quiet.
Pronunție
- AFI: /dɪs'kwaɪɪt/
Substantiv
disquiet, (nenumărabil)
- frământare, neliniște, anxietate, zbucium
- The lady exhibited disquiet of mind. In other words, she'd gone a bit mad.
Sinonime
Adjectiv
disquiet (comp. more disquiet, sup. most disquiet)
Sinonime
Cuvinte derivate
Verb
Conjugarea verbului to disquiet | |
Infinitiv | to disquiet |
Prezent simplu pers. 3 sg. |
disquiets |
Trecut simplu | disquieted |
Participiu trecut | disquieted |
Participiu prezent | disquieting |