disturbance
Aspect
(English)
Variante
- (înv.) disturbaunce
Etimologie
Din engleza medie disto(u)rbance < anglo-normandă.
Pronunție
Substantiv
disturbance, pl. disturbances
- deranjare, tulburare
- deranj, încomodare
- That guy causes a lot of trouble, you know, he's such a disturbance.
- perturbare, perturbație, deranjament
- (psih.) tulburare, perturbație