disturbance

engleză

(English)

Variante

• (înv.) disturbaunce

Etimologie

Din engleza medie disto(u)rbance < anglo-normandă.

Pronunție

• AFI: /dɪ'stɜːbəns/
• AFI: /dɪ'stɜrbəns/

Substantiv

disturbance, pl. disturbances

1. deranjare, tulburare
2. deranj, încomodare

   That guy causes a lot of trouble, you know, he's such a disturbance.

3. perturbare, perturbație, deranjament
4. (psih.) tulburare, perturbație

Sinonime

• perturbation

Cuvinte apropiate

• disturb
• disturbed

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary