disturbance

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

engleză

(English)

Variante

Etimologie

Din engleza medie disto(u)rbance < anglo-normandă.

Pronunție

  • AFI: /dɪ'stɜːbəns/
  • AFI: /dɪ'stɜrbəns/


Substantiv

disturbance, pl. disturbances

  1. deranjare, tulburare
  2. deranj, încomodare
    That guy causes a lot of trouble, you know, he's such a disturbance.
  3. perturbare, perturbație, deranjament
  4. (psih.) tulburare, perturbație

Sinonime

Cuvinte apropiate

Referințe