disregard

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

engleză

(English)

Etimologie

Compus din prefixul dis- + regard.

Pronunție

  • AFI: /ˌdɪsrɪ'gɑrd/


Substantiv

disregard, pl. disregards

  1. desconsiderare, dispreț, discreditare; nepăsare (față de), indiferență (față de)
    The government's disregard for the needs of disabled people is outrageous.

Sinonime

Cuvinte derivate


Verb


Conjugarea verbului
to disregard
Infinitiv to disregard
Prezent simplu
pers. 3 sg.
disregards
Trecut simplu disregarded
Participiu trecut disregarded
Participiu prezent disregarding
  1. a desconsidera, a nu lua în seamă, a neglija

Sinonime

Referințe