disregard
(English)
Etimologie
Compus din prefixul dis- + regard.
Pronunție
- AFI: /ˌdɪsrɪ'gɑrd/
Substantiv
disregard, pl. disregards
- desconsiderare, dispreț, discreditare; nepăsare (față de), indiferență (față de)
- The government's disregard for the needs of disabled people is outrageous.
Sinonime
Cuvinte derivate
Verb
| Conjugarea verbului to disregard | |
| Infinitiv | to disregard |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
disregards |
| Trecut simplu | disregarded |
| Participiu trecut | disregarded |
| Participiu prezent | disregarding |
- a desconsidera, a nu lua în seamă, a neglija