docteur

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

franceză

(français)

Etimologie

Atestat în 1160; din latină doctus, participiu trecut pentru doceō ‎(„a învăța, a instrui”).

Pronunție

  • AFI: /dɔk.tœʁ/
  • (Quebec) AFI: /dɔk.taœʁ/


Substantiv

docteur m., docteurs pl.

  1. (med.) doctor, medic
  2. (educ.) doctor
  3. (p.ext., fam.) specialist, expert

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

Vezi și

Referințe