dol

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză dol < latină dolus.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
dol
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dol doluri
Articulat dolul dolurile
Genitiv-Dativ dolului dolurilor
Vocativ dolule dolurilor
  1. (jur.) acțiune făcută cu rea-credință, cu viclenie, pentru a determina pe cineva să încheie un contract nefavorabil sau să admită o clauză defavorabilă într-un contract.


Traduceri

Referințe