drept public

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din drept + public.

Pronunție

  • AFI: /drept 'pu.blik/


Cuvânt compus

drept public

  1. (jur.) subîmpărțire mai veche a dreptului, care se ocupa de relațiile persoanelor cu statul.


Traduceri

Referințe