drugă

română

Etimologie

Din sârbocroată druga.

Pronunție

• AFI: /'dru.gə/

Substantiv

Declinarea substantivului drugă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	drugă	drugi
Articulat	druga	drugile
Genitiv-Dativ	drugii	drugilor
Vocativ	drugă	drugilor

1. fus (mare și gros) pe care se pune fuiorul de tors urzeală pentru lăicere, saci etc.
2. cantitate de fuior pusă pe acest fus.
3. (înv.) drug scurt.
4. (reg.) știulete de porumb.

Cuvinte derivate

• îndruga

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online