drugă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din sârbocroată druga.

Pronunție

  • AFI: /'dru.gə/


Substantiv


Declinarea substantivului
drugă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ drugă drugi
Articulat druga drugile
Genitiv-Dativ drugii drugilor
Vocativ drugă drugilor
  1. fus (mare și gros) pe care se pune fuiorul de tors urzeală pentru lăicere, saci etc.
  2. cantitate de fuior pusă pe acest fus.
  3. (înv.) drug scurt.
  4. (reg.) știulete de porumb.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe