echină
română
Etimologie
Din franceză échine, italiană echino.
Pronunție
- AFI: /e'ki.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului echină | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | echină | echine |
| Articulat | echina | echinele |
| Genitiv-Dativ | echinei | echinelor |
| Vocativ | echină | echinelor |
- urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele.
- mulură convexă, specifică ordinului doric, situată imediat sub abacă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online