urnă
română
Etimologie
Din franceză urne < latină urna.
Pronunție
- AFI: /ˈur.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului urnă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | urnă | urne |
| Articulat | urna | urnele |
| Genitiv-Dativ | urnei | urnelor |
| Vocativ | urnă | urnelor |
- vas de pământ sau de bronz, de capacități și de forme diferite, în care se păstrau în antichitate unele lichide.
- vas în care se păstrează cenușa morților incinerați; cenușar.
- cutie prevăzută cu o deschizătură îngustă, pe unde se introduc buletine de vot, numerele unei loterii etc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online