urnă

română

Etimologie

Din franceză urne < latină urna.

Pronunție

• AFI: /ˈur.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului urnă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	urnă	urne
Articulat	urna	urnele
Genitiv-Dativ	urnei	urnelor
Vocativ	urnă	urnelor

1. vas de pământ sau de bronz, de capacități și de forme diferite, în care se păstrau în antichitate unele lichide.
2. vas în care se păstrează cenușa morților incinerați; cenușar.
3. cutie prevăzută cu o deschizătură îngustă, pe unde se introduc buletine de vot, numerele unei loterii etc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online