educa

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză éduquer < latină educare.

Pronunție

  • AFI: /e.du'ka/


Verb


Conjugarea verbului
educa
Infinitiv a educa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
educ
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să educe
Participiu educat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a forma pe cineva prin educație; a influența în mod intenționat, sistematic și organizat dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor și tineretului sau, p. ext., a oamenilor, a societății etc.
    A educa tânăra generație.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe