elegie

română

Etimologie

Din franceză élégie < latină elegia.

Pronunție

• AFI: /e.le'ʤi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului elegie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	elegie	elegii
Articulat	elegia	elegiile
Genitiv-Dativ	elegiei	elegiilor
Vocativ	elegie	elegiilor

1. specie a poeziei lirice în care sunt exprimate sentimente de melancolie, de tristețe, de jale; (p.ext.) plângere, jeluire.
2. compoziție muzicală cu caracter melancolic, trist.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online