elixir

română

Etimologie

Din franceză élixir.

Pronunție

• AFI: /e.likˈsir/

Substantiv

Declinarea substantivului elixir
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	elixir	elixire
Articulat	elixirul	elixirele
Genitiv-Dativ	elixirului	elixirelor
Vocativ	elixirule	elixirelor

1. băutură cu proprietăți miraculoase pe care o căutau, în evul mediu, alchimiștii pentru a obține viață veșnică; (p.ext.) (azi) băutură scumpă, aleasă.
2. (fam.) soluție alcoolică cu conținut variabil de zahăr și cu diverse esențe sau extracte de plante medicinale (servind ca medicament).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online