miraculos

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză miraculeux < latină miraculosus, miraculosa, miraculosum.

Pronunție

  • AFI: /mi.ra.ku'los/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
miraculos
Singular Plural
Masculin miraculos miraculoși
Feminin miraculoasă miraculoase
Neutru miraculos miraculoase
  1. care este produs printr-un miracol; supranatural; uimitor, extraordinar.
  2. care face minuni, care produce efecte excepționale.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
miraculos
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ miraculos miraculoase
Articulat miraculosul miraculoasele
Genitiv-Dativ miraculosului miraculoaselor
Vocativ miraculosule miraculoaselor
  1. totalitatea elementelor supranaturale din basme și legende.


Traduceri

Anagrame

Referințe