izvorî

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din izvor.

Pronunție

  • AFI: /iz.vo'rɨ/


Verb


Conjugarea verbului
izvorî
Infinitiv a izvorî
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
izvorăsc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să izvorască
Participiu izvorât
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (despre apă) a ieși, a țâșni din pământ; p.ext. (despre ape curgătoare) a-și începe cursul, a-și avea obârșia.
    De unde izvorăște acest râu?
  2. (fig.) (despre lacrimi, sânge etc.) a începecurgă cu putere; a șiroi.
  3. (fig.) a ieși la iveală; a apărea dintr-o dată; a răsări.
  4. (fig.) a lua naștere, a-și avea sursa, obârșia; a rezulta, a proveni, a se trage.
    Datinile unui popor izvorăsc din istoria lui.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe