embaticar

română

Etimologie

Din embatic + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /em.ba.ti'kar/

Substantiv

Declinarea substantivului embaticar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	embaticar	embaticari
Articulat	embaticarul	embaticarii
Genitiv-Dativ	embaticarului	embaticarilor
Vocativ	embaticarule	embaticarilor

1. (în trecut) persoană care arenda o proprietate cu embatic; titularul dreptului de embatic.

Cuvinte derivate

• embaticară

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cambratei

Referințe

• DEX '98 via DEX online