emir

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : Emir, emír, émir
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
emir

română

Etimologie

Din franceză émir.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
emir
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ emir emiri
Articulat emirul emirii
Dativ-Genitiv emirului emirilor
Vocativ emirule emirilor
  1. titlu dat descendenților lui Mahomed; persoană având acest titlu.
  2. titlu dat unui guvernator sau unui principe domnitor în unele țări musulmane; persoană având acest titlu.


Traduceri

Anagrame

Referințe





catalană

(català)

Etimologie

Din arabă أَمِير‎ (ʾamīr, „comandant, prinț”).

Pronunție

  • (occidental) AFI: /eˈmiɾ/
  • (oriental) AFI: /əˈmir/, /əˈmi/


Substantiv

emir m., emirs pl.

  1. (ist., rel.) emir
  2. (ist., pol.) emir

Cuvinte derivate

Referințe





daneză

(dansk)

Etimologie

Din arabă أَمِير‎ (ʾamīr, „comandant, prinț”).

Pronunție

  • AFI: /eˈmiɐ̯ˀ/


Substantiv


Declinarea substantivului
emir
c. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ emir emiren emirer emirerne
Genitiv emirs emirens emirers emirernes
  1. (ist., rel.) emir
  2. (ist., pol.) emir

Cuvinte derivate

Vezi și

Referințe





engleză

(English)

Variante

Etimologie

Din franceză veche emir < din arabă أَمِير‎ (ʾamīr, „comandant, prinț”).

Pronunție

  • AFI: /ɛˈmɪə/
  • AFI: /əˈmɪɹ/, /eɪˈmɪɹ/


Substantiv

emir, pl. emirs sau (rar) umara

  1. (ist., rel.) emir
  2. (ist., pol.) emir

Cuvinte derivate

Vezi și

Referințe





neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Din arabă أَمِير‎ (ʾamīr, „comandant, prinț”).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
emir
m. Singular Plural
Substantiv emir emirs
Diminutiv emirtje emirtjes
  1. (ist., rel.) emir
  2. (ist., pol.) emir

Cuvinte derivate

Referințe





norvegiană

(norsk)

Etimologie

Din arabă أَمِير‎ (ʾamīr, „comandant, prinț”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
emir
m. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ emir emiren emirer emirene
  1. (ist., rel.) emir
  2. (ist., pol.) emir

Cuvinte derivate

Referințe





nynorsk

(norsk nynorsk)

Etimologie

Din arabă أَمِير‎ (ʾamīr, „comandant, prinț”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
emir
m. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ emir emiren emirar emirane
  1. (ist., rel.) emir
  2. (ist., pol.) emir

Cuvinte derivate

Referințe





poloneză

(polski)

Etimologie

Din arabă أَمِير‎ (ʾamīr, „comandant, prinț”).

Pronunție

  • AFI: /ˈɛ̃mʲir/


Substantiv


Declinarea substantivului
emir
m. Singular Plural
Nominativ emir emirowie
Acuzativ emira emirów
Dativ emirowi emirom
Genitiv emira emirów
Vocativ emirze emirowie
Instrumental emirem emirami
Locativ emirze emirach
  1. (ist., rel.) emir
  2. (ist., pol.) emir

Cuvinte derivate

Vezi și

Referințe





portugheză

(português)

Variante

Etimologie

Din arabă أَمِير‎ (ʾamīr, „comandant, prinț”).

Pronunție

  • (Portugalia) AFI: /eˈmiɾ/
  • (Brazilia) AFI: /eˈmiʁ/


Substantiv

emir m., emires pl.

  1. (ist., rel.) emir
  2. (ist., pol.) emir

Cuvinte derivate

Referințe





spaniolă

(español)

Variante

  • (înv. și rar) amir

Etimologie

Din arabă أَمِير‎ (ʾamīr, „comandant, prinț”).

Pronunție


Substantiv

emir m., emires pl.

  1. (ist., rel.) emir
  2. (ist., pol.) emir

Cuvinte derivate

Referințe





suedeză

(svenska)

Etimologie

Din arabă أَمِير‎ (ʾamīr, „comandant, prinț”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
emir
c. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ emir emiren emirer emirerna
Genitiv emirs emirens emirers emirernas
  1. (ist., rel.) emir
  2. (ist., pol.) emir

Cuvinte derivate

Referințe





turcă

(Türkçe)

Etimologie

Din turcă otomană امر‎ (emir) < arabă أَمْر‎ (ʾamr, „comandă”).

Pronunție


Substantiv

emir, pl. emirler

  1. comandă
  2. ordin

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Etimologie

Din arabă أَمِير‎ (ʾamīr, „comandant, prinț”).

Substantiv

emir, pl. emirler

  1. (ist., rel.) emir
  2. (ist., pol.) emir

Cuvinte derivate

Referințe