epiciclu
Etimologie
Din franceză épicycle.
Pronunție
- AFI: /e.pi'ʧi.klu/
Substantiv
| Declinarea substantivului epiciclu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | epiciclu | epicicluri |
| Articulat | epiciclul | epiciclurile |
| Genitiv-Dativ | epiciclului | epiciclurilor |
| Vocativ | epiciclule | epiciclurilor |
- care se rostogolește fără să alunece în exteriorul și în planul unui cerc de bază fix.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online