epiciclu

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză épicycle.

Pronunție

  • AFI: /e.pi'ʧi.klu/


Substantiv


Declinarea substantivului
epiciclu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ epiciclu epicicluri
Articulat epiciclul epiciclurile
Genitiv-Dativ epiciclului epiciclurilor
Vocativ epiciclule epiciclurilor
  1. care se rostogolește fără să alunece în exteriorul și în planul unui cerc de bază fix.


Traduceri

Anagrame

Referințe