aluneca

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină lubricare.

Pronunție

  • AFI: /a.lu.ˈne.ka/


Verb


Conjugarea verbului
aluneca
Infinitiv a aluneca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
alunec
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să alunece
Participiu alunecat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a-și pierde echilibrul, călcând pe o suprafață lucioasă (și a cădea, a se prăbuși).
  2. a se mișca lin, fără a întâmpina vreo rezistență; (despre două corpuri aflate în contact) a se deplasa unul față de celălalt tangențial, fără a se rostogoli; a se strecura ușor.
  3. (fig.) a se abate, a se lăsa ispitit; a greși.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe