ermine

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie ermine, ermin, ermyn, care provine din franceza veche ermin, ermine < neerlandeza veche *harmino, din *harmo (confer neerlandeză dialectală herm) hermine.

Provine din proto-germanică *harmǭ. O derivare din latină medie mūs Armenius este nefondată.

Pronunție

  • AFI: /'ɜ(r)ːmɪn/


Substantiv

ermine, pl. ermines sau ermine

  1. (zool.) hermină
  2. (p.ext.) blana acestui animal
  3. (poetic) simbol pentru puritate
  4. (fig) autoritatea unui judecător
  5. (herald.) blană la steme herminată

Sinonime

Cuvinte derivate

Vezi și


Verb


Conjugarea verbului
to ermine
Infinitiv to ermine
Prezent simplu
pers. 3 sg.
ermines
Trecut simplu ermined
Participiu trecut ermined
Participiu prezent ermining
  1. a purta sau a îmbrăca în hermină

Anagrame

Referințe





indoneziană

(Bahasa Indonesia)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ermine

  1. hermină (mamifer)